Grigore Alexandrescu
a fost cel mai cunoscut autor de fabule si satire din secolul al XIX-lea
Primii ani
1810-02-22 Se naste la Targoviste, ca fiu al vistierului Mihai si al Mariei Fusea, al patrulea din cei cinci copii ai familiei, viitorul poet Grigore Alexandrescu. Tatal, Mihai Alexandrescu, ocupa functia de vistiernic, iar mama sa, Maria, era casnica.
1817 Copilaria si-o petrece in satul natal, unde va urma si cele dintai studii de limba greaca in scoala dascalului Rafail, si apoi in cea a lui Mitilineu. Alexandru avea o memorie fabuloasa, reusind sa invete pe de rost multe lucrari ale scriitorilor greci: Anacreon, Sofocle si Euripide.
Adolescenta
1827 In aceasta perioada, Grigore Alexandrescu ramane orfan de ambii parinti si paraseste in cele din urma orasul Tragoviste, mutandu-se la Bucuresti.
1830 Toamna, Se muta la Bucuresti. Aici va locui la un unchi de-al sau, parintele Ieremia, "intr-un beci sub scara la Mitropolie. In podul casei se aflau vreo mie de volume, din care tanarul citeste cu sete neistovita" (Ion Ghica). Citeste scrierile lui Xenofon, Tucidide si Plutarh.
1830 Profesorul J.A. Vaillant deschide la Bucuresti " o scoala de limba frantuzeasca"; printre studenti ii amintim pe Ion Ghica, C.A. Rosetti.
1831 Primavara. Isi face aparitia, in clasa de literatura un nou elev: Grigore Alexandrescu. De acum dateaza prietenia sa cu Ion Ghica, care va dura toata viata.
Tineretea
1832 Incep pregatirile lui prin diferite case unde gaseste temporar protectie: intai la banul Grigore Bateanu, apoi la Tache Ghica, tatal bunului sau prieten, apoi la Heliade Radulescu (cu care peste cativa ani, din motive necunoscute, intra in relatii cprdiale care vor dura toata viata). In casa familie Ghica, il cunoaste pe poetul vremii, Iancu Vacarescu, dar si pe fratii Campineanu.
1832 Toamna. Tot in ziarul lui Heliade Radulescu, Curierul Romanesc, vor fi publicate si alte poezii. Ii apare primul sau volum de versuri, Poezii originale, si o povestire tradusa din Florian - Eliezer si Beftali.
Debutul literar
1832-03-06 Apare in Curierul Romanesc prima poezie semnata Grigore Alexandrescu Miezul noptii.
Tineretea
1832-05-01 Pensionatul lui Vaillant trece la scoala nationala de la Sf. Sava, unde profesorul francez etse numit director. Poetul va studia in continuare aici. Va veni aici impreuna cu cei doi buni prieteni ai sai: C. A. Rosetti si Ion Ghica. Obiecte de studiu la Sf. Sava: elina, greaca noua, franceza, istoria universala, notiuni de drept. Ii va avea ca profesori pe Eufrosin Poteca, s. Marcovici si Petrache Poenaru.
1833 - 1834 Grigore Alexandrescu se muta in casa maiorului Campineanu unde se entuziasmeaza pentru cariera armelor.
1833-10-01 Campineanu si Heliade Radulescu intemeiaza Societatea filarmonica, din care va face parte ca "madular" (membru) si Grigore Alexandrescu.
1834 Alexandrescu se inroleaza in armata, la cavalerie cu gradul de cadet si dupa un timp este inaintat praporgic.
1835 Apare in tipografia lui Heliade Radulescu Radulescu traducerea tragediei Alzira sau Americanii de Voltare, prin care Grigore Alexandrescu urmarea sa sprijine dezvoltarea teatrului romanesc.
1835 Poetul este trimis la Focsani sa controleze vama si pasapoartele. Tanarul ofiter traieste sentimentul exilului.
1837-10-27 Alexandrescu demisioneaza din armata si se reintoarce in Bucuresti. Locuieste din nou in casa lui Take Ghica, intr-o camera vis-a-vis de Teatrul National.
1838 Publica fabula Vulpea, calul si lupul, semnandu-se cu G. A-scu. Critica violenta, pamfletara a lui Heliade-Radulescu, careia Grigore Alexandrescu ii raspunde prin fabula Privighetoarea si magarul.
1838 Iese de sub tipar al doilea volum de versuri intitulat Poezii ale D. Gr. Alexandrescu, Bucuresti, tiparite la Zaharia Larcalechi. Incepe perioada maturitatii creatoare.
Maturitate
1839 Mihail Kogalniceanu vine la Bucuresti cu o scrisoare de recomandatie catre Grigre Alexandrescu din partea lui Costache Negruzzi. Poetul se arata interesat de proiectul Daciei literare.
1840 In revista Dacia literara, in numarul din mai-iunie, ii apare poezia Anul 1840.
1840-10-01 Are loc o tentativa de rasturnare a domnitorului Alexandru Ghica, iar poetul este arestat preventiv. In cele 3 luni de detentie, Grigore Alexandrescu traduce Meropa de Voltaire.
1841 Intorcandu-se de la Paris, unde fusese la studii, Ion Ghica intervine pentru a-l scoate din inchisoare pe Alexandrescu si reuseste. Acesta va locui o vreme la hotelul Conduri.
1841 - 1844 Grigore Alexandrescu este gazduit de familia lui Take Ghica.
1841 Este invitatul vornicului Grigore Cantacuzino, undeva la tara, in apropierea muntilor.
1841-10-07 Alexandru Ghica Voda este inlocuit de Gheorghe Bibescu, de a carui consideratie va beneficia mai tarziu Grigore Alexandrescu.
1842 Poetul este musafirul polcovnicului Ioan Odobescu, la mosia acestuia. In aceasta epoca nutreste gandul sa se stabileasca la Iasi unde Ghica functiona ca profesor la Academia Mihaileana.
1842 Lui Grigore Alexandrescu ii apare al treilea volum de poezii la Cantora Foaiei Satesti (Iasi) sub ingrijirea prietenilor sai, Alecu Donici si Mihail Kogalniceanu.
1842-07-14 - 1842-08-30 Grigore Alexandrescu si prietenul sau Ghica, intreprind memorabila lor excursie pe Valea Oltului, vizitand vechile manastiri si admirand minunatele peisaje. Roadele literare ale aceste calatorii se numara printre capodoperele lui Alexandrescu: memoriale si meditatii eroice.
1843 Grigore Alexandrescu este functionar la registratura postelniciei, alaturi de Dimitrie Bolintineanu.
1843 Poetul frecventeaza intrunirile din casa lui I. Voicescu, unde se pregatea infiintarea Societatii literare.
1843-02-14 Are loc inscaunarea oficiala a lui Gheorghe Bibescu ca domn al Tarii Romanesti.
1844 Poetul care ocupa de mai multa vreme postul de sef al mesei a doua a jalbilor de pe langa Secretariatul Statului este inaintat la rang de serdar.
1844-11-01 Grigore Alexandrescu insoteste pe domnitor la Focsani la intalnirea acestuia cu Mihail Sturdza.
1845-12-01 Este numit sef al sectiei I al Secretariatului de Stat.
1846-04-22 Alexandrescu asista cu entuziasm la manevrele militare de pe campul Colentinei.
1846-04-23 Domnitorul il ridica pe poet la rangul de paharnic.
1846-07-28 Participa ca invitat al curtii la o mare vanatoare domneasca in muntii Bicegi, cu care prilej impusca si injunghie un urs.
1847 Tipografia lui C.A.Rosetti si Vinterhalder editeaza noua culegere de poezii Suvenire si impresii, epistole si fabule de Grigore Alexandrescu.
1847 Vede lumina tiparului traducerea tragediei lui Voltaire, Meropa.
1848 Grigore Alexandrescu se mentine in postul sau de amploiat al statului si figureaza printre redactorii ziarului revolutiei, Poporul suveran, fara sa fi colaborat in mod cert.
1848-07-11 Anul revolutiei burghezo-demonstratice. Bibescu semneaza constitutia de 22 articole si remaniaza ministerul, dar apoi abdica si conducerea tarii o preia noul guvern provizoriu.
1848-09-13 Dupa infrangerea miscarii revolutionare, logofatul G. Cantacuzino, devenit caimacam, demite pe Alexandrescu din functie. Poetul isi pastreaza relatiile cu revolutionarii emigrati, cu toata vitregia imprejurarilor.
1849 Grigore Alexandrescu isi impune o tacere semnificativa, care va dura mai multi ani, pana la 3 decembrie 1854.
1849-06-26 Alexandrescu reia corespondenta cu Ion Ghica, intrerupta.
1849-12-04 se urca pe tron Barbu Stirbei, fratele fostului domnitor.
1850 Alexandrescu este secretar la Senat si este totodota fara indoiala si director al Arhivelor Statului, unde va ramane pana la 3 decembrie 1854.
1852 - 1857-12-31 Alexandrescu lucreaza in cadrul Comisiei documentale cu un salariu de 500 lei lunar.
1853 De Anul Nou, asista la spectacolul inaugural al Teatrului cel Mare, din al carui comitet va face parte incepand cu luna ianuarie 1854.
1853-10-10 Grigore Alexandrescu devine clucer.
1854-12-03 Este numit director al Eforiei spitalelor.
1855 Grigore Alexandrescu colaboreaza la Romania Literara, revista pe care o scoate la Iasi prietenul sau, Vasile Alecsandri.
1855-11-22 Este numit ajutor la masa franceza a Secretariatului de Stat unde primeste o leafa de 300 de lei lunar.
1856 Urmareste cu interes evenimentele politice, de care se arata tot mai preocupat in acesti ani. Sunt edificate in acest sens scrisorile catre bunul sau prieten, Ion Ghica.
1856 Publica in ziarul Concordia articole de atitudine propagandista, animate de "cea mai mare incredere intr-un viitor mai fericit", precum si o poezie intitulata Unirea Principatelor si inchinata " fiilor deputati ai Romaniei".
1856 Tot in pagina ziarului Concordia, o se publica fabula Corbii si barza, indreptata impotriva profitorilor de pe urma nenorocitilor tarii.
1856 In vara, Grigore Alexandrescu calatoreste prin tara in interes de serviciu.
1856 In toamna, impreuna cu Ion Ghica, viziteaza Siria si Palestina.
1857 Grigore Alexandrescu publica poezia O profesiune de credinta, in care satirizeaza demagogia unor deputati.
1857-05-29 Circula, in intreaga Europa prezicerea ca o comote in cadere va aprinde pamantul. Grigore Alexandrescu publica , in paginile ziarului Concordia, poeziile Cometei anuntate pentru 13 iunie si Raspunsul cometei.
1858 Numele lui Grigore Alexandrescu este inregistrat in Dictionnaire universel des contemporains al lui G. Vaperean si reprezinta prima consemnare pe plan international a poetului.
1859-01-24 Unirea Principatelor sub Alexandru Ioan Cuza. Grigore Alexandrescu primeste cu bucurie aceasta veste.
1859-02-08 Cu ocazia venirii in Bucuresti a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Alexandrescu ii trimite un salut entuziast in versuri.
1859-03-01 Lui Alexandrescu i se ofera Ministerul Finantelor, dar il refuza.
1859-04-03 Domnitorul Alexandru Ioan Cuza il numeste director al Departamentului Cultului si al Institutiei publice.
1859-05-21 Este numit membru onorific al Eforiei spitalelor.
1859-10-05 - 1859-10-12 Semneaza cu titlul de ministru secretar de stat ad-interim la Departamentul Cultelor si Instructiunilor publice.
1860-03-30 Alexandrescu este numit membru al Comisiei Centrale de la Focsani, ca reprezentant al Tarii Romanesti. Comisia se ocupa de unificarea legilor Romaniei unite.
1860-04-21 Demisioneaza din postul onorific de la Eforia spitalelor.
1860-05-29 Poetul se casatoreste cu Raluca Stamatin, in varsta de 26 de ani, din Focsani, la biserica din Focsani, nas fiind Stefan Golescu (presedintele Comisie Centrale) Ii cunoscuse familia prin poetul D. Stanculescu, coleg de comisie. Aceasta casatorie insa declanseaza o drama: Alexandrescu parasise pe Marita Berlescu (22 de ani) fiica de boieri bucuresteni pentru a se casatori cu Raluca. Fosta iubita, dezmaagita si parasita, ii trimite o scrisoare si un borcan cu dulceata din care, poetul gustand, se alieneaza si nu se vamai vindeca niciodata.
1860-06-01 La inceputul lunii, da semne vadite de alienatie. Este internat la Spitalul Pantelimon, de catre doctorul Davila.
1860-06-14 Poetul este eliberat din functia de membru al Comisiei Centrale pe motiv de boala.
1860-06-17 Fratele poetului, Ion Alexandru cere punerea sub interdictie a bolnavului, cerere pe care tribunalul o aproba prin hotararea din 22 iunie 1860.
1860-08-01 Grigore Alexandrescu iese din spital si se intoarce acasa.
1860-09-01 Poetul este pensionat si primeste o pensie in valoare de 2.000 lei. Fiind considerat "alienat mintal" i se interzice sa dispuna de avere, care este administrata de un epitropat. Poetul se plange domnitorului Cuza de punerea sub interdictie si este numit din nou membru onorific al Eforiei spitalelor civile.
1861 Lupta din greu pentru ridicarea interdictiei si are de infruntat o multime de piedici, fara insa sa izbuteasca.
1861-08-22 Se naste Anghelina, unicul copil al poetului.
1861-09-01 Grigore Alexandrescu incepe o intensa activitate publicistica pentru a dovedei ca este in deplinatatea facultatilor mintale. Din acea perioada dateaza fabulele: Catarul cu clopotei, Mielul murind, Castorul si alte lighioane, Zugravul si portretul.
1862 Apare ultima editie antuma a versurilor lui Grigore Alexandrescu cu titlul Meditatii, elegii, epistole, satire si fabule.
1862 Grigore Alexandrescu publica Memorialul de calatorie.
1862-07-27 Alexandrescu este destituit abuziv din postul de la Eforia spitalelor.
1864-02-12 Se voteaza poetului o pensie de 1.000 lei lunar.
1866 Grigore Alexandrescu nutreste gandul de a intra in vreo "combinatie" politica pentru a ocupa un post.
1868 In anii care urmeaza, este prezent in presa cu articole si povesti traduse si cu versuri originale, in general mediocre, care nu fac decta sa demonstreze vlaguirea talentului sau.
1868-06-16 Nutreste chiar o functie in Senat si in acest scop publica in Trompeta Carpatilor, un program politic in 10 puncte.
1872 Alexandrescu este ocupat fie cu vanzarea povestilor, fie cu asigurarea materiala a studiilor fiicei sale, facand apel la recunoasterea meritelor sale trecute.
1875 Poetul isi conduce si instaleaza fiica, la pension la Paris. Solicita si o bursa pentru fiica sa, care nu este insa acceptata. Anghelina studiaza la Paris pianul, terminanadu-si studiile in anul 1880. Sustine concerte publice de succes si reuseste sa mangaie batranetile triste ale parintelui ei.
1879-01-30 Moare de cancer sotia sa Raluca, la numai 45 de ani.
1879-10-14 Anghelina se casatoreste cu Dimitrie Georgian Medinteanu din Ploiesti. Acesta va publica amintiri despre socrul sau, poetul Grigore Alexandrescu.
1879-11-01 Continua sa publice articole traduse si prelucrate dupa scriitorul france, Etienne Youy.
Ultimii ani
1882 Cu un ultim efort al spiritului, poetul da la iveala in Cimpoiul traducerea primelor trei canturi din poemul lui T. Tasso, Gerusalemmum liberat, dupa o versiune frantuzeasca.
1882-12-05 Sub pseudonimul Don Padil, D. Zamfirescu musta in Romania libera opinia publica pentru uitarea nedrepta cu care isi rasplateste poetul.
Sfarsitul
1885 In noaptea de 25 spre 26 Noiembrie, Grigore Alexandrescu inceteaza din viata, in casa fiicei sale din strada Sperantei, nr. 25 bis.
1885 Sfarsitul lunii noiembrie,. Trupul neinsufletit al poetului Grigore Alexandrescu este depus la biserica Sfantul Gheorghe Nou si inmormantat simplu la cimitirul Bellu. Este condus pe ultimul drum intr-un dric sarac si cu putini prieteni desi ii fusesera anuntate funeralii nationale. Ion Ghica, bunul sau prieten, deplange nerecunostinta oamenilor si face comparatie intre inmormantarea saracacioasa a poetului si cea plina de fast a unui boier de seama, fost ministru, inmormantat in aceeasi zi. "Moartea bietului Alexandrescu nu m-a mahnit atat de mult (caci el era mort de multi ani) cat m-a mahnit nepasarea generatiei actuale in privinta lui si uitarea in care a cazutnumele lui, odinioara stralucit" (Vasile Alecsandri)
