Ucigasul fara voie

Ucigasul fara voie

de Grigore Alexandrescu


O temnita-adanca imi e locuinta:
Prin dese, prin negre zabrele de fier
O raza pierduta imi spune fiinta
Cerescului soare, seninului cer.

Si frigul ma-ngheata; e umed pamantul;
De ziduri, de lanturi eu sunt ocolit:
Aici suferinta asteapta mormantul,
Caci legile lumii asa au voit.
Adus ca o cruda, salbatica fiara,
L-a temnitei poarta nadejdea-am lasat,
Si simt chinuire atat mai amara,
Cu cat a mea soarta eu n-am meritat.
O noapte fatala! o noapte cumplita!
Pe patu-mi de truda dormeam obosit:
Era despre ziua: sotia-mi iubita
Sedea langa mine un vis, vis cumplit!
Vazui: in batrane paduri departate
Parea ca ma aflu; eram calator;
Dar calea pierdusem; pe ramuri uscate
Canta cucuveaua cu glas cobitor.
Copacii in preajma-mi parea ca-nviaza:
Din toata tulpina un geamat iesea:
Flamanda, cumplita, vedeam ca-mi ur meaza
O ceata turbata de lupi, ce urla.
Si eu fugeam iute, fugeam cu grabire,
Dar locul sub mine de sange-nchegat
Silinte-mi zadarnici punea-mpotrivire;
De-o rece sudoare eram inundat.
Sufla un vant iute, si luna-ngrozita
In spatiuri vesnici trecea alergand,

Cu stinsele-i raze, cu fata-i palita
Intinse pustiuri abia luminand.
Apoi deodata in nori se ascunse,
Si lipsa ei dete cumplitul semnal:
In spasma nespusa ce-atunci ma patrunse,
Vazui trecand moartea pe palidu-i cal.
Schelet de-alta lume, cu forme cumplite,
Ranjind, catre mine privea neclintit:
In mana-i uscata, in unghi ascutite
Tinea o femeie din capu-i zdrobit,
Musca cateodata, musca cu turbare,
Si creieri, si oase din gura-i cadea:
Uimit ramasesem: la orice miscare
Parea ca ea rupe din inima mea.
Dar ceata de fiare o vaz ma soseste
Fierbintea-i suflare acum o simtii
Ma plec, cat, si mana-mi grea piatra-ntalneste,
Curaj desnadejdea imi da, si izbii
Un tipat s-aude eu sar in picioare,
Din somnu-mi de groaza atunci desteptat.
Sotia-mi lipsita de-a vietii suflare
Zacea capu-i tanar era sfaramat!
...
De-atunci zile multe si nopti osandite
Pe fruntea-mi trecura! eu nici am simtit

A lor osebire; vedenii cumplite
Si tipatu-acela in veci m-a-nsotit.
Rasuna el seara, l-auz dimineata,
Precum in minutul prin crima-nsemnat;
Si eu traiesc inca! traiesc, caci viata,
Amara pedeapsa, in dar mi s-a dat.
Aici astept vremea si ziua dorita
Sa vaz daca dreptul ceresc imparat
Priveste la fapta-mi, ce este cumplita
Sau numai la cuget, ce este curat.




Ucigasul fara voie


Aceasta pagina a fost accesata de 1939 ori.
{literal} {/literal}