Pisica salbatica si tigrul
de Grigore Alexandrescu
Un cotoi sau pisica,
Din doua nu stiu care,
Nici mare, nici prea mica,
Dar foarte mincatoare,
Si din soiul acela ce-n paduri locuieste
Si pe copaci traieste,
Vazu un tigru mare
Trecind pe o carare.
De sus de pe ghindaru unde era urcata,
Pisica socoti
Ca poate a-l ingrozi;
Si far-a pierde vreme se adresa indata
La tigru ce trecea,
Fara a o vedea:
"Ia stai, ma rog, putin, jupine de pe jos,
Care te socotesti
Ca nu stiu cine esti;
Mindria ce arati cu noi e de prisos:
Stii din ce neam ma trag si ca stramosii mei
Sint fii de dumnezei?
Nemuritorii toti, din cer cind au fugit,
Subt nume de pisici in lume au trait.
Preotii egipteni in templuri ii slavesc,
Si niste tigri mici cu noi se potrivesc!"
- "Daca stramosii tai cu tine semana,
Negresit era prosti citi lor se inchina,
Raspunse tigru meu; iar daca au avut
Vrun merit cunoscut,
Ceva dumnezeiesc,
Atunci eu te caiesc,
Si pentru starea ta de mila sint patruns,
Caci d-or fi cite spui, zau, prea rau ai ajuns."
Desi multi au zis-o, eu tot o mai zic:
Slava stramoseasca pe stramosi cinsteste;
in zadar nepotul cu ea se faleste,
Cind e, cum se-ntimpla, un om de nimic.
1842
Pisica salbatica si tigrul
Aceasta pagina a fost accesata de 2959 ori.
